Scurtă prezentare a caracterelor tipice de liceu

Puține ecosisteme urbane sunt mai interesante decât jungla liceală. Dominată de forma geometrică universal caracteristică lui  homo sapiens sapiens, paralelipipedul, jungla liceală este locul de întâlnire a două clase la fel de complexe și variate:  homo hormonalis  și homo pedagogicus. Homo hormonalis, tema documentarului de astăzi, poartă numele popular de adolescent  și este caracterizat de numeroase frustrări și complexe, acesta reprezentând stadiul metamorfic dintre  homo sugacius (copilul de țâță) și homo tristus(adultul).

            Viața în liceu este determinată de două mari perioade: oră și pauză. Dacă ora reprezintă perioada de hibernare, în care fauna se retrage în siguranță formațiunilor paralelipipedice numite clase, pauză (mult mai scurtă decât ora) este momentul când ecosistemul își arată adevărata complexitate și frumusețe.

            Natura lui homo hormonalis impune adunarea sa în haite, indivizii dintr-o haită aparținând, deobicei, aceleași specii. Haitele au tendința de a se ignora reciproc, excepții fiind momentele când indivizii acestora apelează la principala sursă de hrană a liceului, magazinul, unde se produc altercații violente și zgomotoase și dansuri complexe pentru supremație teritorială. 

            O specie întâlnită des în liceu este scliphositae comunae. Denumită popular pițipoanca de rând, aceasta este caracterizată de culori stridente pe care le afișează printr-o serie de veșminte menite să atragă potențiali parteneri. Adunându-se deobicei în grupuri de câte 3, scliphositae comunae populează holurile liceului, făcându-și simțită prezența prin ciripituri dese și lipsite de coerență.

Adeseori sunt observate în compania lui masculus depopulatae sau băiatu’ lu’taticu. Deși aspectul variază, mersul caracteristic asemănător struțului și atitudinea pe care o afișează fac din această specie una dintre cele mai ușor de observat. Într-o eternă dorința de a-și etala “jmecheria” și “valoarea”, masculus depopulatae atacă alte specii pe care le consideră “fraeri”, ascultă manele cu volumul la maxim în clasă, în ciuda faptului că “ei nu e maneliști” sau se lauda cu noul BMW seria 1310 cumpărat de tatăl, care, printr-o coincidență, e milionar.

            Observăm, în prezența lui masculus depopulatae numeroși indivizi cu un aspect sportiv, intodeauna decorați cu simboluri reprezentând un V, 3 linii paralele sau o pumă. Fotbalisticul obsesio (microbistul în stadiu terminal) trăiește doar pentru ora de sport, momentul în care adevăratul său comportament de primată este subliniat de eterna sa fugă după un obiect sferic. Specia cunoaște toate echipele, jucătorii, mingile, terenurile, tehnicile, rezultatele și pronosticurile și se folosește de aceste cunoștiințe în toate discuțiile pe care le poartă. Ca metoda defensivă împotriva acestor discursuri, care, neîntrerupte, pot continua nelimitat, se poate apela la o întrebare de cultură generală ce va ameți și va speria microbistul, determinându-l să se retragă în cercul său de prieteni.

            Dar să trecem la o altă specie! Scliphositae superba se hrănește cu laude și complimente. Înzestrată natural cu un aspect atrăgător, aceasta îl ascunde sub un strat gros de fond de ten. Cercetătorii nu au reușit să determine dacă aceasta este o secreție proprie, dar masca de scliphositae superba este folosită în industria militară ca material antiglonț și rezistent la explozibili. Adesea indivizii acestei specii pot fi observați făcând lasciv schimb de salivă cu membrii ai speciei masculus depopulate pentru afișarea statului superior. Intelectul variază de la individ la individ, de la -0 la un unul mediu spre superior. De menționat că această specie prezintă ego de dimensiuni galactice, determinadu-le să stea 80% din timp admirându-și propriul profil de Facebook și bârfind cu scliphositae comunae și vidus personalitae despre o altă scliphositae superba.

            Roind în jurul speciei menționate anterior, vidus personalitae și-au adaptat aparatul bucal pentru simbioza dintre acestea și scliphositae superba, câștigându-le numele de pupincuriste. Acestea hrănesc scliphistae cu lingușeli și complimente, primind ocazional înapoi resturi ce au rol de a vindeca temporar numeroasele complexe și stima de sine scăzută. Pot fi diferențiate prin mișcarea lor circulară, ca de satelit, în jurul individului țintă, și prin corul dezorganizat de “pisiiii ce frumiii ești, mulțuuuu, fatăăăăăă” și cerșitul lor disperat după atenție.

            Asemănătoare lui vidus personalitae, iedera pedagogicus (sau lipitoarea de profesori) are ca sursa de hrană notele. Aceasta și-a adaptat, de asemenea, aparatul bucal, prezentând o limbă cu o parte mătăsoasă, pentru lingușeli, și altă țepoasă, pentru turnătorie, specia apelând la metodele menționate în scopul obținerii hranei. Lipitoarea de profesori prezintă o encefalizare redusă, ce o obligă astfel să învețe mecanic, uitând complet lecția după 4-6 ore sau dacă e întreruptă când recită. În cazul în care o altă specie superior intelectual atentează la sursa ei de hrană, lipitoarea devine agresivă și încearcă să îndepărteze competitorul prin țipete stridente și degete introduse în ochii profesorilor. Țipătul de iederă pedagogicus este folosit pentru sirene și alarme, fiind dovedit de oamenii de știință să paralizeze și să indispună.

            Masculus sentimentalus este și în ziua de astăzi o dilemă. Aspectul său variază, deși de cele mai multe ori seamănă cu cel de masculus depopulatae, mai puțin etalarea disperată a averii. Un intelect mediu spre superior determina atracția acestora către arte, în special poezie și proza romantică. Aceasta, aspectul îngrijit și sociabilitatea dezvoltată creează o compabilitate cu speciile venus melancholica, pe care masculus sentimentalus o ignora, preferând indivizii de scliphositae. Pot fi observați foarte greu, din cauza abilității lor dezvoltate de camuflaj, dar odată descoperiți, aceștia relaționează bine cu orice specie.

            Venus melancholica (romantica incurabilă) este o specie reprezentată de indivizi introvertiți, gânditori și complexați dar inteligenți și, de asemenea, atrași de artă. Având tendința să se îndrăgostească de câte o persoană diferită la fiecare 16 secunde, aceasta prefera să motiveze lipsa de succes în viață sentimentală prin stima scăzută de sine și numeroasele complexe datorate comparărilor cu scliphositae superba. Venus melancholica are reacții adverse la complimente, astfel, când le vei lăuda aspectul plăcut și natural, te vor numi mincinos și se vor retrage în sfera lor de pesimism. Sensibilitatea lor exagerată a ajutat cercetătorii în calcularea a numeroase mase atomice.

            Opus lui venus melancholica, diva credubilis este o specie rară, cu un aspect deteriorat și neplăcut, dar cu o atitudine de scliphositae superba. Adesea este văzută purtând veșminte provocative ce strică pofta de mâncare celorlalți indivizi. În lipsa de vidus personalitae, Betty cea urâtă se va lăuda singură și va apela la propria gamă de țipete stridente și înalte pentru cerșitul de atenție. Se presupune că acest spectacol de șunci revărsate și chiloți tanga are rol defensiv, asemănător emisiilor de sconcs, împotriva speciei ce urmează a fi prezentată.

            Extremisticus absurdus are nutriție mixotrofă. Partea parazita se hrănește din numeroasele dispute și indispuneri pe care le generaza folosindu-se de colții lor ascuțiți și ghearelor menite să sfâșie prada destul de naivă să nu-l ignore. Partea saprofită absoarbe cheful și forța vitală a cadavrelor didactice care au ghinionul să cadă într-una dintre numeroasele sale capcane. În ciuda caracterului său agresiv, specia prezintă un intelect superior și o cultură vastă, în special cea istorică, fiind capabilă să relaționeze cu alte specii de același nivel intelectual. Discuțiile sunt adeseori inteligente și satisfăcătoare, cât timp nu sunt în contradictoriu. Numit și Micul Hitler, specia prezintă un fascinant cult al personalității și este una dintre puținele cu o parte artistică ascunsă cu succes de caracterul său acid și plin de ură față de orice nu coincide propriilor opinii

Însoțindu-l adeseori pe extremiticus absurdus, specia pletosus hipsterio este definită de contradictorii și numeroase conflicte interioare. Îmbrăcat în culori mohorâte și un hanorac purtat multe zile consecutiv, roacherul de calculator prezintă o coamă de lungimi medii, de culoare blondă sau șatena și, în 60% din cazuri, ochelari. Este un consumator avid de jocuri video și dulciuri în exces, în ciuda aspectului sau de scândură cu păr. Deși prezintă un intelect mediu spre superior, pletosus hipsterio aspiră să fie medic, programator, scriitor, muzician, astronaut, mizantrop, filantrop, gigolo, soț fidel, tată, mamă, bunic și câine, toate în același timp. Caracterul său nehotărât determină mediocritatea caracteristică și pesimismul întrecut doar de reprezentații venus melancholica. Având ca trupă de suflet Led Zeppelin sau Pink Floyd, specia prezintă o obsesie pentru propriile gusturi muzicale pe care și le susține și le promovează cu fanatism. Deși nu știe decât 4 acorduri și 3 melodii, el este chitarist. Alimentat de dorința sa perpetuă de a avea dreptate, folosește adeseori în argumentările sale tehnica sofismului, care scapă neobserva, deobicei. Individ interesant, dar prea complicat și orgolios, poate fi găsit în diferite cenacluri literare, unde batjocorește restul de specii prin pamflete de un umor mediocru.  

Pletosus metalistos este ușor de observat datorită coamei supradezvoltate, tricoului intodeauna negru cu trupa favorită de melodic progressive death black gridcore heavy metal și numeroasele priviri îndreptate asupra lor. Indivizii de masculus depopulatae și fotbalisticus obsesio i-au dat denumirea populară de Satanilă. Coama ce are rol de buzunar, armă, sursa de hrană și marsupiu reprezintă un motiv de mândrie pentru indivizii acestei specii, de multe ori etalând-o nonșalant împreună cu pletosus hipsterio și venus metalistae prin mișcări bruște ale capului. Cercetătorii considera acest dans tribal dezlănțuit de muzică metal o formă de comunicare și relaționare în haită, adeseori stabilindu-se ierarhii în funcție de lungimea coamei și viteza de rotație a acesteia. Specie sociabilă, cu intelect mediu spre superior și înclinații muzicale, pletosus metalistos relaționează bine cu indivizii de pletosus hipsterio și extremisticus absurdus, în compania cărora este văzut adesea. Obsesia lui Satanilă  este metalul, care trebuie să fie omniprezent în toate domeniile, de la pasta de dinți la prezervative. Prezintă o atracție continua către venus metalistae.

Venus metalistae (sau metalista de Vamă) este o specie de un intelect net superior, de cele mai multe ori cu multiple abilități artistice. Sunt ușor de observat datorită coamei de culoare roșu aprins și privirile răutăcioase pe care sophisticatae comunae și iedere pedagogicus le aruncă asupra lor. Sociabile, relaționează bine cu orice specie și formează legături afective cu cei din supraspecia pletosus. Singura lor slăbiciune reprezintă magneții care pot interfera cu masa impresionantă de fier pe care acestea le poartă sub formă de accesorii.

Există și forme pitice ale speciilor menționate anterior, precum ciutanis metalistos, ciutanis melancholica, ciutanis scliphositae sau ciutanis fotbalisticos. Cel mai deosebit este, totuși, ciutanis libidinosus, care, în încercarea sa disperată de a atrage atenția speciilor mai mature, își lauda strident aventurile sexuale fictive.

Spre final, insist să menționez că speciile prezentate sunt cele clasice, tipice, nealterate. Există, în 40% din cazuri, combinații care pot avea efecte ciudate, precum scliphositae superbă cu trăsături de venus melancholica, fotbalisticul obsesio cu trăsături de masculus sentimentalus, pletosus hipsterio cu trăsături de masculus depopulatae ș.a.m.d. Speram să revenim și cu numărul următor, unde vă vom prezenta numeroase specii de homo pedagogicus, la fel de diversificate, complexe și interesante precum cele de homo hormonalis.