într-o
dimineață Domnul S refuză să se mai trezească și
așa,
dormind, Domnul S se lăsă băut de cafea,
se
lăsă ieșit de ușă,
se
lăsă urcat de autobuz
dormind...
“sunt un om de datorie” se lăsă gândit Domnul S
la
muncă, tot dormind, bineînțeles,
Domnul
S se lăsă atomizat de oscilația transcendentală
“frumos cuvânt, transcendental” se lăsă spus Domnul S
în
timp ce-l înjunghia pe Kant în ficat
în
drum spre casă Domnul S se lăsă uscat de ploaie
iar
mai spre seară se lăsă mâncat de pereții care
îi
mulțumeau pentru companie
într-un
târziu Domnul S se lăsă mințit de timp
și
urcat de pat
“stai liniștit!” îi spuse libidoul
presându-i
perna pe față Domnului S
“Tu ți-ai murit deja
morțile ca sa mai poți muri acum.”
și,
dormind, Domnul S se lăsă culcat din nou...
