Ating cu varfurile degetor umbre,
Schițez pe marginile foii sumbre
Descrieri al unui crunt (și-nchipuit) supliciu.
Ridic dileme cu nechibzuință
Și le arăt prin sticlă altora să le aprobe
Iată-mi umilele idei anaerobe!
Să le închid să putrezeasc-aici mi-ar fi cu neputință.
Să fie oare marcă limpede a nebuniei
Lumii când mi le-ascultă iar mai apoi declară
Cu sentențioase semne pecetluite-n ceară:
"Ești doar un biet copil ce s-a lăsat pradă mâniei."
Ca mai apoi, cu o indiferență crasă
Să mă fixeze pe stativ sub etichetă
Să-mi ardă mișelește limba la brichetă
Și să mă-nece-n praful producției în masă.
Eu mă titrez conform cerințelor impuse
Sperând naiv ca dizolvarea să-mi aducă faimă
Iata-mă orb corporatist lipsit de spaimă
Cu fețe-mi serbede din țări de lumea a treia aduse.
M-am formulat după rețeta neghioabă
Ce drept solutie-ați infierat în mintea mea naivă
Ca voi eu extenuat servesc sentința colectivă
Consum, mă mint, poftesc și port statutul drept podoabă.
Dar juriul tace, făcând abstracție de discurs
Formula lor de mult a fost standardizată
Ce sens mai are să acorzi vreun drept de judecată
Unui precipitat al carui om a fost cu-ndemânare scurs?
Lasă-l să-și sublimeze moartea spirituală
În clasice și sigure catrene neînsemnate
În ieftine figuri de stil din alte surse consemnate
Vărsându-și lipsa de talent în ordine virtuală.
Închis în teaca mea îngustă de siliciu
Ating cu varfurile degetelor semeni
Îmi plâng suita agonică de gemeni
Și mor într-al socialului serviciu.
