Eu simt.
Afirmi zeflemitoare privind întregul tău afect
cum ți se sparge-n vene cu anestezic
Eu văd.
Îmi spui senină când tot în jur
e doar o pâclă groasă lipsită de culoare
Eu înțeleg.
Tresar. M-ascund după Idee
Nu poate tot sa fie doar o simplă semioză
Eu știu.
Refuz să cred. Asemenea principii oculte
sunt bine ascunse vieților profane.
Eu spun.
Ascult. Încerc să îți răspund. Nu pot.
cuvintele-mi se scurg în colțul minții
Eu mor.
Și pleci. Eu strig. Te chem.
ascult tăcerea semnelor ce le-ai lăsat în urmă
aștept. gândesc. închid.
din mine răsare-o Alta, tabula rasa plină de speranță
extatic îi descriu ființarea în termeni monocromi, furați din tine
Te simt. Te văd. Te înțeleg. Te știu. Te spun.
Anunț purtând intenții vindictive
dar ea fie n-ascultă, fie nu poate să cuprindă ci doar
dezbracă rostul meu și îmi răspunde
Minciuni, tu mori.
