marți, 13 martie 2018

Rugatio


Father, who art thou in the Heavens,
Relinquish your divinity and fall incognizant unto the Earth
Let flesh and fat and blood and faeces be your Form
Create your thought through millions of synchronous sparks
Mirror yourself unto the World and scream at it as it reflects the Truths
Lay thine eyes upon the Other and mingle mind and breath and body
Let senses, instincts and intuition be your only guides
So that through them you can abstract systems
And Reasons you shall call them
Uncover light in the blind, music in the deaf, strength in the feeble and wisdom in the foolish
Conjure structure and order from the amorphous
And see them crumble and decay
Face the unremitting march of Time
And feel yourself fall prey to weakness and despair
Birth progeny and with them, conflict
Reiterate the stories told endlessly before
Project unanswered cries and schizoid hopes of the transcendent
Decay with steady, exponential pace
Return to states of naïve and wondrous thirst for permanence
Release your pneuma through one final deathly breath
Then fade...

As we have done without respite, so shall you do, for we are One.
Amen.

miercuri, 25 octombrie 2017

Agnosis

Eu simt.
Afirmi zeflemitoare privind întregul tău afect
cum ți se sparge-n vene cu anestezic

Eu văd.
Îmi spui senină când tot în jur
e doar o pâclă groasă lipsită de culoare

Eu înțeleg.
Tresar. M-ascund după Idee
Nu poate tot sa fie doar o simplă semioză

Eu știu.
Refuz să cred. Asemenea principii oculte
sunt bine ascunse vieților profane.

Eu spun.
Ascult. Încerc să îți răspund. Nu pot.
cuvintele-mi se scurg în colțul minții

Eu mor.
Și pleci. Eu strig. Te chem.
ascult tăcerea semnelor ce le-ai lăsat în urmă
aștept. gândesc. închid.
din mine răsare-o Alta, tabula rasa plină de speranță
extatic îi descriu ființarea în termeni monocromi, furați din tine

Te simt. Te văd. Te înțeleg. Te știu. Te spun. 
Anunț purtând intenții vindictive
dar ea fie n-ascultă, fie nu poate să cuprindă ci doar
dezbracă rostul meu și îmi răspunde

Minciuni, tu mori.

marți, 20 iunie 2017

Confessionarium

I have stained this Temple.
I have stained my God.
I have stained the only quasi-physical representation of my mind with the sin of the articulate
and even that I have achieved poorly.
I have pushed emotion away only to let it take hold of me for the millionth time
and for the millionth and one I shall do it again
I have no mind
I have no purpose
I hold no truth
I have betrayed the Word and so It has left me
empty of thought, of beauty, of meaning
They classify this as human but it is not
It is schizoid, pathological and terrifying
I thirst for so much and yet
the Absolute eludes me, eclipsed by the I without which
my being cannot even express itself.
Father, you’ve left me and now
Into whose hands am I to commend my spirit?
If there even is such a thing anymore.

Hello?

sâmbătă, 20 mai 2017

Musicophilia

Point, point, point
Steady flow of auditory mana
Feed me through my own maze
Increments of time
So that I shall birth myself and that which I shall birth
Shall devour me into his flesh-made clock
Where I gestate for a single beat
Only to be thrown again out unto the world
Right on point

Aren’t I one edgy motherfucker

miercuri, 15 februarie 2017

Omul-Eprubetă

Închis în teaca mea îngustă de siliciu
Ating cu varfurile degetor umbre,
Schițez pe marginile foii sumbre
Descrieri al unui crunt (și-nchipuit) supliciu.

Ridic dileme cu nechibzuință
Și le arăt prin sticlă altora să le aprobe
Iată-mi umilele idei anaerobe!
Să le închid să putrezeasc-aici mi-ar fi cu neputință.

Să fie oare marcă limpede a nebuniei
Lumii când mi le-ascultă iar mai apoi declară 
Cu sentențioase semne pecetluite-n ceară:
"Ești doar un biet copil ce s-a lăsat pradă mâniei."

Ca mai apoi, cu o indiferență crasă
Să mă fixeze pe stativ sub etichetă
Să-mi ardă mișelește limba la brichetă
Și să mă-nece-n praful producției în masă.

Eu mă titrez conform cerințelor impuse
Sperând naiv ca dizolvarea să-mi aducă faimă
Iata-mă orb corporatist lipsit de spaimă
Cu fețe-mi serbede din țări de lumea a treia aduse.

M-am formulat după rețeta neghioabă
Ce drept solutie-ați infierat în mintea mea naivă
Ca voi eu extenuat servesc sentința colectivă
Consum, mă mint, poftesc și port statutul drept podoabă.

Dar juriul tace, făcând abstracție de discurs
Formula lor de mult a fost standardizată
Ce sens mai are să acorzi vreun drept de judecată
Unui precipitat al carui om a fost cu-ndemânare scurs?

Lasă-l să-și sublimeze moartea spirituală
În clasice și sigure catrene neînsemnate
În ieftine figuri de stil din alte surse consemnate
Vărsându-și lipsa de talent în ordine virtuală.

Închis în teaca mea îngustă de siliciu
Ating cu varfurile degetelor semeni
Îmi plâng suita agonică de gemeni
Și mor într-al socialului serviciu.

Imitatio Dei

Domnul s, șezând turcește, se roagă dumnezeului timid
Bizar gest, bizară ora și mai bizară hierofania ce-o descoperă proaspăt căitul 
Într-un dulap 

"Nu ma lăsa să mușc din oameni căci carnea lor nu-mi place "
Murmură el unui prosop curat 
"Nu ma-ngroșa degeaba și nu ma mai intinde, lutul nu țipă când îl doare dar eu nu-s humă"
Ceru el cămășilor șifonate 
"Nu mai lăsa istorii să-mi urle în timpane, iar dacă nu
Asurzește-mă să nu mai îmi răsune slove afone născute din anxietate 
Cât despre tine 
Te știu, nu ești divin și nici măreț si-atotputernic dar ești asiduu
Încă te vrem, așa antisocial și blazat cum ești 
Te scoală și te-arată ei, mulțimii, să nu te mai descopere în metri cubi de obiecte inerte"
Încheie el cerința către un pulover și-o șosetă

Nu știu sa spun de ce ține să scuipe blasfemie acest protagonist al meu
Când n-are ochi sa doarmă și nici minte să viseze 
L-aș întreba dar mi-este teama să-l disturb
Totuși
Domnule S?
Ah. Nu. Exclus. Este pierdut 
Dragul meu domn s-a împăturit și s-a depozitat printre tricouri 
În locul său, un săculeț de naftalina, în capul său doar molii 
Ruga ii lasă un damf greoi de levănțică 
Iar dumnezeul lui încă se-ascunde printre rufe.

M-apucă groaza când ma gândesc ca
m-a părăsit fără măcar să-mi spună 
Un amin.

(te rog, nu o lăsa să sufere de singurătate)

luni, 9 mai 2016

Domnul S no. 5694359

Stați liniștit, domnule S
Noi nu vă condamnăm pentru controlul dumneavoastră pierdut 
Suntem doar intrigați 
De ce vă maniaţi pe scenele ce va perturba gândurile
Când acestea nici nu au fiinţat vreodată
...

Domnule s, condiția va obligă 
Să vă vărsaţi conştiinţa p-aceasta foaie
Ce nu-i defapt o foaie 
Ci doar un receptacul electronic al dumneavoastră onanii ontologice 
Vă rog, pulsaţi, meditaţi, ascultaţi vibraţiile celor din jur
Admonestaţi-vă pedanteria
Şi judecaţi-vă aspru lipsa de tact şi de inspirație
Dar scrieţi 
Doar
Scrieți 
....

Mi-am permis, domnule S, să vă marchez abisul cu un X
În caz că, aruncându-vă în gol 
Ajungeţi dezorientat şi nu mai ştiţi 
Să cădeți

Cu plăcere.