Șoarecii noștri de pază

-inspirat din evenimente reale-

   
      Orașul se desfășoară în aceeași veșnică forfotă cauzată de haite de câini drăgăstoși ce se gudură pe lângă bătrâni în bastoane, ronțăind jucăuși câte un membru; mașini care circulă civilizat pe străzile selenare, șoferi care se binecuvântează între ei de mamă, decedați și apartenențe religioase. În secția 4 de Poliție, aflată pe strada Corigenței numărul 1, mult iubiții noștrii păstrători de liniște și ordine discută problematica sucului de malț de după serviciu, a naturii mult prea generoase cu diferite elemente de sex feminin supra-mediatizate, a sportului și culturii fotbalului. În același timp, aceștia își focalizează unanim privirile către diferite fotografii de pe internet, ilustrând dame în lenjerie intimă, bineînțeles, cu scopul de a găsi un cadou potrivit nevestelor lor. În camera de interogare, căpitanul Nevrotescu își blagoslovește călduros subalternul:
     -Bai, idiotule, cum ai putut să lași o femeie să fie bătută în plină zi, pe stradă?
     -Pai... cu grijă și atenție, dom' căpitan.
     -Tu îți bați joc de mine?!
     -Nu, vorbesc serios! zise polițistul, scuzându-se. A trebuit să am grijă să nu mă vadă bătăușul și atenție la boscheți când fugeam. Nu ai zis mata că bocancii din dotare e noi și lustruiți și că tre' să avem grije de ei ca de ochii din cap?  
     -Pai, de la ce a început toată tărășenia asta? întrebă superiorul.
     -Dom' căpitan, să trăiți! Deci, era două femei care vroia să vadă... d-alea... la control, știi mata, în autobuz...
     -Bilete.
     -Da! Așa! Deci vroia să vadă bileturi. Și a intrat odată un bețivan d-ăla prost...
     -I-auzi! reuniune de familie. Și vezi că ești un om al legii. Un reprezentant al ordinii și liniștii naționale! zise căpitanul emoționat. Vorbește civilizat, băi, dobitocule, bai!
     -Să trăiți, dom' căpitan. Deci, în mijlocul de transport în comun a penetrat un individ influențat puternic de influența de alcool. O individă de sex feminin a cerut actele la control căci acesta nu deținea la el dovadă la achitare la preț la bilet la purtător. Acesta răspunde violent... aaa... apostând-o fizic, verbal, mental, psihic și telekinetic cu pumnii și picioarele, care deci, în burtă.
     -Știi ceva, mai bine zi cu vorbele tale, că deja văd că te îneci.
     -Să trăiți, dom' căpitan! Deci, intră ăsta beat mort, n-avea bilet și vine controloarea. Ăsta începe s-o facă pe controloare ca-n Mortal Kombat. Eu mă prefac că nu aud și că nu văd, așa că o fetiță cam de liceu începe să urle la mine că cică "Alo! Poliția, Ce faceți, stați cu mâinile în sân? Halal reprezentanți ai legii românești, halal protecție și pază!". Eu îi răspund că nu știu cine e aia și cobor la prima stație, apoi încep să alerg. Dar, stați, că n-am terminat.
      -Stai o secundă, doar o curiozitate, mă, tu câte clase ai? întreabă căpitanul.
      Polițistul se umfla în pene, și, aranjându-și părul, își îndreaptă spatele pentru a răspunde răspicat:
      -Dom' căpitan, să trăiți, dom' căpitan! Deci am doișpe' clase, Bacu l-am luat cu... aaaa... 6.10!
      -Hai, mă, lasă-mă, pe cine încerci să minți? Zi câte clase ai?
      -...unșpe'
      -Ma!
      -... păi...șase. Defapt opt, că a patra și a cincea le-am făcut de două ori! Deci am terminat gimnaziul!
      -Bine, mă, bravo! Sunt mândru de tine! Ești un adevărat...inept!
      -Să trăiți! Deci, mersi frumos. Da' ce înseamnă?
      -Deștept! Înseamnă că ești un adevărat geniu, bă, boule! Ia zi, ce-ai făcut în continuare?
      -Deci da. Deci am început să alerg prin parc da' fugea și câinii dupe mine și a trebuit să o iau pe coclauri. Într-un boschete era doi care... știi mata...e rușine... se juca de-a mama și de-a tata.
      -Pai bine, mă, imbecilule, ăla era viol! Tu ai stat degeaba?
      -Apăi, nu, dom' căpitan, că femeia țipa și, zic eu, îi plăcea. Le-am zis doar să se iubească mai încet, că era doi copii mai încolo. În fine, am ieșit apoi din parc și pe drum îmi intersectez traiectoria cu un individ care purta în spate un ghiozdan. Nimic suspect, zice unii, dar cu ochii mei care e de vulturi văd că are praf alb pe la degete și zic "gata, e clar, asta e dilar d-ăla de entobotaniste de vinde la puradei".
       -Hai, mă, așa, pe stradă? răspunde sceptic superiorul.
       -Da! Da' las', dom' căpitan, că l-am frăgezit eu bine cu bastonul din dotare, că așa merită nenorociții ăștia de drogați! Da' nasol că la analiza chimicologica de la laborator când am dat cu limba, am aflat stupefiat cu stupoare că era praf de cretă.
       -Mă, incapabilule! urlă Nevrotescu disperat. Ai bătut un copil nevinovat!
       -Las', dom' căpitan, că poate ta'su era ocupat și i-am făcut un favor.
       -Doamne, înnebunesc... Ai terminat?
       -Nu! Stați să vedeți, să trăiți! Deci trec eu pe lângă cap de linie acolo, la piață, știi mata. Ce să vezi, era acolo controloarele cu ochii vineți care se lua de un copil. Halal priveliște. M-am băgat și eu i-am zis vreo două de mamă, că era fata aia din autobuz. Nesimțiți, tinerii ăștia, merge fără bilet și se mai și ia în gură cu alea de controlează.
        -... Tu mă bagi la balamuc.
        Nu s-a mai auzit de căpitanul Nevrotescu. Se zvonește că a plecat în concediu într-un sanatoriu de prin zonă. Mult iubiții noștrii păstrători de lege și ordine au terminat de apreciat damele cu nurii goi și și-au concentrat intelectul colectiv către rezolvarea misterului deschiderii frigiderului în scopul obținerii sucului de malț, căci doar, fără acesta și fără spargerea canonică de semințe nu se pot aprecia în mod corect discuțiile deloc meta-sportive de pe FotbalTV și spectacolul cultural de pe TarafTV. Pe aceeași stradă a Corigenței, cu același număr 1, în aceeași secție 4 de Poliție, omul legii adineaori povestitor își ocupă postul de căpitan. Undeva, în parc, o femeie țipă după ajutor, cel mai probabil din cauza plăcerilor erotice de nesuportat la care este supusă cu sau fără voie. Niște controloare cu ochii vineți explica civilizat,unui elev, deci bineînțeles, fără a-l jigni, a-l brusca sau a-i cere bani, importanța achitării prețului unui bilet. Pe o altă stradă, un copil într-o baltă de sânge înțelege subit pericolul consumului de praf de cretă și chiar la doi pași de acesta un cetățean turmentat este incapabil să înțeleagă de ce îl doare pumnul. În orașul cu forfota veșnică, haite de câini drăgăstoși, străzi selenare și șoferi bine dispuși poți dormi intodeauna asigurat că ești apărat.

Trăiască protectorii noștrii! 

Trăiască cei ce ne asigura nouă liniștea!