Iască

            Se așază, precum toți cei de dinaintea lor, unul în fața celuilalt, în tăcere, la masa din colț. Își contopesc privirile și fără să nască vreun cuvânt se angajează într-un razboi tacit. El soarbe tacticos din cafea, ascunzându-și letargia în cofeină iar ea se-mbrobodește în nesiguranța lui neglijent camuflată. Îi aruncă un zâmbet diplomat, el îl percepe drept asediu și își retrage tactic omoplații dezgolindu-și cu opulența pieptul și umplându-l cu aerul stătut din cafenea. Amuzată de atavismul la care tocmai ce a asistat,  ea îi oglindește gestul cu gracilitate și așteaptă mutarea lui. Intuitiv cunoaște mecanismele evoluționare ce îi arestează lui privirea în decolteul ei și nu ezită în abuzul lor. Primește, însă, drept răspuns, uciderea tăcerii cu o replică de duzină. "Spune-mi despre tine". Încep să converseze, reiterând aceleași idei moarte pe care sutele de mii de predecesori le-au mai enunțat. Își împărtășesc reciproc mediocritățile și își încleșteaza mâinile drept protest împotriva singurătății la care au fost damnati de la bun început. Își relevă ulterior ca el ar căuta Cuvântul iar ea Simțirea și, cufundați în sentimentul unei aparente uniune a Ființelor, schimbă adolescentin salivă. Ceva tulbură totuși beția celor doi, ea se retrage ofuscată și-și scuză nechibzuința. Se ridică grăbită apoi dispare în abis, lăsându-l pe el să jongleze cu sensurile celor ce tocmai au avut loc. Într-un final mă cheamă să-și achite consumația și se face nevăzut. Un alt el și o alta ea îmi intră în cafenea se așază la aceeași masă din colț, restabilind echilibrul artificial al idilelor tranzacționale.